Educarea unui copil este departe de a fi o sarcină ușoară. Implică multă răbdare și determinare.
Problemele comportamentale ale copiilor pun pe jar răbdarea părinților și reprezintă unele dintre cele mai mari provocări în disciplinarea lor. Exista cateva probleme de comportament frecvente la varste mici – intreruperea conversatiilor, obraznicia, accesele de furie, agresivitatea – care pot deveni obiceiuri și pot afecta serios dezvoltarea copiilor. Este important sa fie identificate și revizuite la timp!
Accesele de furie sau crizele de isterie în public
Crizele comportamentale izbucnite în public sunt unele dintre problemele majore de comportament intalnite la copii mici. Sunt reacții realizate cu scopul de a-ti atrage atenția, de a obține ceva sau de a se sustrage unei activități. Este important sa afli si sa iei în calcul cauzele care duc la apariția acestor accese, pentru a le putea revizui în comportamentul lui. Oricat de greu ti-ar fi sa nu-ți ieși din fire în momentele în care copilul se tavaleste pe jos, respiră adânc și calmeaza-te. Apoi, vorbește cu el pe un ton calm și intreaba-l de ce actioneaza astfel. Nu Recurge la amenințări și pedepse, deoarece vei rezolva situația pe moment, însă nu vei reuși sa il dezveti pe termen lung sau definitiv de acest comportament. Odată ce afli motivele care îl împing spre astfel de reacții, vei putea lua și măsurile adecvate pentru a-l ajuta sa isi revizuiasca atitudinea si sa găsească moduri civilizate de exprimare.
Sfidarea (neascultarea, obrăznicia)
De cate ori nu ți s-a intamplat sa rogi copilul sa facă ceva, iar acesta sa te ignore sau să te refuze? Ca mulți părinți, probabil ca ai avut de-a face cu multe reacții obraznice sau sfidătoare din partea copilului. Foarte mulți părinți nu-si dau seama că, de multe ori, chiar ei provoacă astfel de reacții din partea celui mic. Provin din modul în care i se adresează și din atitudinea lor în fața lui. Atunci cand tonul unei solicitări nu este ferm, mesajul transmis nu este coerent sau cand il pui in situația de a avea de ales între a face sau nu ceva, încurajezi tu insati astfel de probleme în comportamentul copilului. Nu trebuie sa fii dura si agresiva cu el. Însă trebuie sa ai grija ca solicitările sa fie scurte, clare si concise, enunțate pe un ton serios și ferm, dar sa nu para ca i se impun, ci ca este rugat sa le facă.
Folosește cuvinte prietenoase, roaga-l frumos, dar nu-i da de ales. Nu-l întreba niciodată „ai vrea sa faci curatenie în camera?” ci spune-i „te rog frumos, fa curățenie în camera ta acum”. În felul acesta, i te adresezi ferm, dar politicos, iar mesajul este clar.
Agresivitatea sau violența
Agresivitatea este o inclinatie naturala, innascuta, la copii. Depinde foarte mult de educație și de mediul în care se dezvolta copilul dacă agresivitatea escaladeaza în comportamentul lui sau este folosită ori valorificată în scopuri constructive. Copiii mici au tendința de a se lovi între ei, de a se împinge unii pe ceilalți. Cele mai multe reacții agresive ajung sa se iste dintr-o simpla joacă, însă nu trebuie neglijate. Chiar daca multe dintre aceste incidente sunt minore, este important sa intervii rapid si sa iei masuri, altfel agresivitatea va deveni un obicei. Violenta fizica ar putea fi inteleasa de copil ca metoda potrivită de a rezolva neînțelegeri sau probleme. Transmite si mesajul ca a răni alte persoane este un comportament acceptabil. Este important sa reactionezi prompt la fiecare incident violent în care e implicat copilul. Accentuează faptul ca lovitura lui a rănit celălalt copil. Intreaba-l cum s-ar simți el dacă ar fi lovit sau dacă i-ar plăcea acest lucru. Răspunsul va fi probabil „nu”. Subliniază faptul ca nu este acceptabil sa ii ranesti pe ceilalți. Intreaba-l si de ce l-a lovit. Cauza acțiunii sale te poate ajuta sa inveti copilul sa isi rezolve problemele si conflictele pe cale pașnică si să-și controleze impulsurile. Probabil ca iti va spune ca s-a supărat, deoarece partenerul de joacă nu a vrut sa ii dea o jucărie, l-a jignit ori nu s-a supus voinței lui. Pentru fiecare dintre aceste situații exista metode clasice, nonviolente, pe care este bine ca cel mic sa le știe sa invete sa le folosească in astfel de situații. Invata-l să-și exprime trăirile si emoțiile verbal si sa găsească soluții creative la conflictele care se nasc atunci cand se joaca in grup.
Minciuna
Minciuna este o problema de comportament care se dezvolta firesc si apare frecvent in comportamentul copilului mic, dar care poate deveni o problema atunci cand capata proportii si devine un obicei. Copilul mic minte pentru a ascunde o boacănă pe care a făcut-o, din frica de a nu fi pedepsit, pentru a se da mare sau a ieși în evidență în fața altora, din răzbunare ori pentru a-ti atrage atenția. Este foarte important sa îl ajuți să renunțe la obiceiul de a minți înainte sa descopere ca minciunile ii aduc beneficii sau ca devin o metoda prin care obține ceea ce dorește. În acest caz, se va folosi de ele pentru a-si atinge scopurile si cu greu il vei mai dezobișnui de ele. Descoperă motivele pentru care minte si asigura-l ca, atunci cand ceilalti ii vor descoperi minciunile, va fi mereu considerat si tratat ca un mincinos. Nimeni nu-l va mai crede vreodată, chiar dacă spune adevărul, ceea ce poate fi frustrant și neplăcut. In plus, proverbul ”minciuna recunoscută este pe jumatate iertată”, este o metoda pe care merita sa o iei în calcul și să o aplici în disciplinarea lui.
Sursa: www.academia.edu
