Convenţia privind Drepturile Copilului are la bază 4 principii de care ar trebui să se conducă atât adulţii, care sunt responsabili de realizarea ei, cât şi copiii, care beneficiază de ea.
Nondiscriminarea. Toţi copiii, fără excepţie, indiferent de rasă, religie, situaţie financiară, de ceea ce cred sau spun, de tipul familiei din care provin, au aceleaşi drepturi (Articolul 2).
Interesul superior al copilului. Atunci când iau decizii referitoare la copii, instituţiile, organizaţiile, toţi adulţii implicaţi în lucrul cu copiii şi membrii familiilor copiilor trebuie să se gândească în primul rând la ceea ce este mai bine pentru copii şi să acţioneze astfel (Articolul 3).
Supravieţuirea şi dezvoltarea: Toţi copiii au dreptul la viaţă. Guvernul trebuie să se asigure că ei supravieţuiesc şi se dezvoltă sănătos în toate aspectele vieţii: fizic, emoţional, mintal, social şi cultural (Articolul 6).
Opinia copilului: Ai dreptul să te implici şi să spui ce crezi atunci când adulţii iau decizii care sunt importante pentru viaţa ta. Opiniile tale trebuie să fie ascultate, acceptate şi luate în serios în familie, la şcoală, în cercul de prieteni, în timpul tău liber sau în orice alt mediu şi situaţie. Poţi participa în activităţi care te interesează, pentru care te simţi pregătit(ă) şi ai capacităţi. Nimeni nu te poate obliga să faci ceea ce nu vrei, de exemplu, să joci un rol într-un spectacol, să ieşi în faţa unei săli şi să reciţi o poezie, să îndeplineşti o sarcină sau un rol impus de către colegi sau adulţi (părinţi, profesori) (Articolul 12).
La 20 noiembrie 1989, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat Convenţia privind Drepturile Copilului. Este legea internaţională care include setul complet de drepturi ale copilului. Republica Moldova a ratificat -o la 12 decembrie 1990. Din acel moment, autoritățile noastre trebuie să se asigure permanent că fiecare copil se bucură de toate drepturile înscrise în Convenţie, fără nici o excepţie. Pentru a pune în practică prevederile Convenţiei, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat în anul 1994 Legea privind Drepturile Copilului.
Convenţia cuprinde 54 de articole. Primele 41 de articole se referă la drepturile fetelor şi băieţilor cu vârsta de până la 18 ani, care, conform articolului 1 al Convenţiei, sunt numiţi copii.
Articolele 1, 4, 5, 18 şi 41 mobilizează adulţii, pentru a asigura realizarea prevederilor Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului.
Articolele 42-45 se referă la modul în care statele trebuie să urmărească şi să raporteze respectarea Convenţiei.
Articolele 46-54 ale Convenţiei descriu în ce mod statele pot adera la ea, cum are loc ratificarea acesteia, care sunt limbile oficiale în care este scrisă Convenţia. Convenţia are şi două Protocoale facultative, care oferă unele detalii despre aplicarea unor drepturi ale copilului:
1. Protocolul facultativ la Convenţia privind Drepturile Copilului, referitor la implicarea copiilor în conflicte armate (intrat în vigoare pentru Republica Moldova la 5 martie 2004);
2. Protocolul facultativ la Convenţia privind Drepturile Copilului, referitor la vânzarea de copii, prostituţia copiilor şi pornografia infantilă (intrat în vigoare pentru Republica Moldova la 12 aprilie 2007).
