Omagiu unei inimi mari și unei munci făcute cu devotament, care a schimbat destine și a oferit speranță acolo unde era nevoie de ea cel mai mult: Doamna Olga, asistent parental profesionist, a fost timp de un an și jumătate sprijinul, siguranța și căldura unui adevărat cămin pentru două surioare aflate în plasament. În tot acest timp, le-a oferit nu doar îngrijire, ci și dragoste necondiționată, răbdare, stabilitate emoțională și sentimentul profund că sunt dorite și protejate. Prin gesturi simple, dar pline de sens, prin nopți nedormite, zâmbete și lacrimi împărtășite, doamna Olga a devenit pentru ele mai mult decât un adult de sprijin – a devenit o mamă a inimii.
Despărțirea nu a fost ușoară. Plecarea surioarelor spre noua lor familie adoptivă, de peste hotarele țării, a fost un moment încărcat de emoții, lacrimi și recunoștință. A fost, în același timp, dovada că eforturile depuse nu au fost în zadar. Copiii pleacă mai departe cu un bagaj invizibil, dar esențial: încrederea în oameni, capacitatea de a iubi și amintirea unui cămin în care au fost acceptate și prețuite.
Direcția Generală pentru Protecția Drepturilor Copilului din municipiul Chișinău își exprimă profunda recunoștință doamnei Olga pentru dedicarea, profesionalismul și sufletul mare cu care a îndeplinit această misiune nobilă. Astfel de oameni demonstrează că protecția copilului înseamnă mai mult decât un serviciu – înseamnă inimă, responsabilitate și credința că fiecare copil merită o familie și un viitor luminos.
Povestea doamnei Olga și a celor două surioare este o lecție de umanitate și un exemplu că dragostea oferită, chiar și pentru o perioadă limitată, lasă urme pentru o viață întreagă.
Pentru un copil aflat în serviciul de asistență parentală, adopția nu este doar o schimbare de adresă, ci un pas profund emoțional spre stabilitate, siguranță și apartenență. În acest proces delicat, asistentul parental are un rol-cheie: acela de a-l pregăti pe copil pentru despărțire, pentru necunoscut și pentru o nouă familie. Prin răbdare, empatie și comunicare sinceră, asistentul îl ajută pe copil să înțeleagă ce urmează, să-și exprime temerile și speranțele și să-și construiască încrederea că merită iubire și continuitate.
Pregătirea pentru adopție înseamnă validarea emoțiilor copilului, respectarea ritmului său și oferirea unui cadru sigur în care acesta să poată pune întrebări și să-și ia „la revedere” într-un mod sănătos. Asistentul parental este adesea prima figură stabilă din viața copilului, iar modul în care gestionează această tranziție poate influența decisiv adaptarea copilului în familia adoptivă.
Un copil pregătit cu grijă pleacă spre adopție cu mai multă încredere și echilibru emoțional. De aceea, munca asistenților parentali nu se oprește la îngrijire, ci continuă prin sprijinul oferit până în ultimul moment — un dar nevăzut, dar esențial, pentru viitorul copilului.
