Asset 12
Eye Tonuri de gri
Invert Mode Culori inversate
Link Linkuri subliniate
Keypad Navigare prin tastatură
Triangle Cursor negru
Triangle Cursor alb
Remove Circle Text mic
Add Circle Text mare
Refresh Resetare
Close Inchide
Email: dgpdc@cmc.md
Call
Telefon: (022) 24-27-02

Stresul și anxietatea la copii – semnale de alarmă pe care părinții nu trebuie să le ignore

Stresul și anxietatea pot afecta copiii de orice vârstă, influențându-le comportamentul, relațiile cu cei din jur, rezultatele școlare și starea generală de bine. Schimbările din familie, dificultățile de adaptare la școală, presiunea academică, conflictele cu semenii, bullyingul sau experiențele dificile pot deveni surse de stres pentru copii.

Direcția Generală pentru Protecția Drepturilor Copilului a Primăriei municipiului Chișinău atrage atenția asupra importanței identificării timpurii a semnelor de stres și anxietate la copii și încurajează părinții să manifeste atenție, răbdare și deschidere față de emoțiile și nevoile acestora.

La ce semne trebuie să fie atenți părinții?

Copiii nu reușesc întotdeauna să exprime în cuvinte ceea ce simt. Uneori, suferința emoțională se manifestă prin schimbări de comportament sau prin simptome fizice aparent fără o cauză evidentă.

Printre semnele care merită atenție se numără:

  • Schimbări de comportament: iritabilitate, izbucniri emoționale, plâns frecvent, retragere sau pierderea interesului pentru activitățile preferate.
  • Tulburări ale somnului: dificultăți de adormire, treziri frecvente, coșmaruri sau oboseală persistentă.
  • Modificări ale apetitului: scăderea sau creșterea apetitului alimentar.
  • Manifestări fizice: dureri de cap, dureri abdominale, greață sau alte stări de disconfort, mai ales înainte de școală ori în situații stresante.
  • Dificultăți școlare: scăderea concentrării, rezultate mai slabe, lipsa motivației sau refuzul de a merge la școală.
  • Teamă și îngrijorare excesivă: frica de separare de părinți, teama de greșeli, preocupări persistente sau nevoia constantă de reasigurare.
  • Izolare socială: evitarea prietenilor, dificultăți în relaționarea cu semenii sau refuzul de a participa la activități obișnuite.

Un singur semn nu indică neapărat o problemă de sănătate mintală. Este important ca părinții să observe dacă schimbările persistă, se intensifică, apar în mai multe contexte sau afectează viața de zi cu zi a copilului.

Care pot fi consecințele stresului și anxietății netratate?

Atunci când stresul și anxietatea persistă și copilul nu beneficiază de sprijinul necesar, acestea pot afecta dezvoltarea sa emoțională și socială. Pot apărea dificultăți de concentrare și învățare, probleme de relaționare, scăderea încrederii în sine, retragere socială și intensificarea temerilor.

În unele situații, suferința emoțională poate contribui la apariția unor tulburări de somn, a simptomelor depresive sau a unor comportamente de evitare. Aceste consecințe nu apar în toate cazurile, însă subliniază importanța intervenției timpurii și a sprijinului adecvat.

Cum își pot ajuta părinții copiii?

Sprijinul familiei este esențial pentru ca un copil să se simtă în siguranță și să învețe să gestioneze emoțiile dificile. Părinții pot contribui prin câteva acțiuni simple, dar importante:

  • Ascultați copilul fără a-l judeca. Oferiți-i posibilitatea să vorbească despre ceea ce îl preocupă, fără a-i minimaliza temerile.
  • Validați-i emoțiile. Evitați expresii precum „Nu ai de ce să te temi” sau „Nu mai exagera”. Arătați-i că sentimentele sale sunt importante și că poate vorbi deschis despre ele.
  • Asigurați-i stabilitate și predictibilitate. Un program echilibrat, suficient somn, alimentație adecvată și timp pentru joacă și odihnă contribuie la starea de bine.
  • Evitați presiunea excesivă. Încurajați efortul și progresul, nu doar rezultatele și performanțele.
  • Fiți atenți la mediul în care trăiește copilul. Discutați cu el despre relațiile cu colegii, eventualele conflicte, bullying sau alte situații care îi provoacă teamă.
  • Cereți ajutor specializat atunci când este necesar. Dacă simptomele persistă, se agravează sau afectează activitățile cotidiene, adresați-vă medicului, psihologului sau altui specialist calificat.

Dacă un copil vorbește despre autovătămare, lipsa dorinței de a trăi ori manifestă un risc imediat pentru propria siguranță, este necesară solicitarea de ajutor de specialitate fără întârziere.

Să nu ignorăm emoțiile copiilor!

Fiecare copil are propriul mod de a reacționa la stres. Unii vorbesc despre ceea ce îi frământă, în timp ce alții devin tăcuți, iritabili sau se retrag. De aceea, este important ca adulții să privească dincolo de comportamentul vizibil și să încerce să înțeleagă ce nevoie se află în spatele acestuia.

Direcția Generală pentru Protecția Drepturilor Copilului a Primăriei municipiului Chișinău încurajează părinții și persoanele care îngrijesc copiii să acorde atenție sănătății emoționale a acestora, să creeze un mediu familial bazat pe încredere, siguranță și comunicare și să solicite sprijin atunci când observă semne de suferință.

Un copil ascultat, înțeles și sprijinit are mai multe șanse să depășească dificultățile și să își dezvolte reziliența emoțională.

Uneori, cea mai importantă întrebare pe care i-o putem adresa unui copil este: „Cum te simți cu adevărat și ce pot face pentru a te ajuta?”

Articole Recente