Violența este un fenomen răspândit în Republica Moldova. Cea împotriva copiilor poate îmbrăca diferite forme: fizică, psihologică și sexuală. Presupune utilizarea puterii de orice natură pentru a leza integritatea fizică, psihică sau morală a acestora.
Atât pe termen lung cât și pe termen scurt, expunerea la violență în timpul copilăriei are consecințe extrem de grave asupra sănătății fizice și mentale, le compromit capacitatea de a învăța și a socializa, și le subminează dezvoltarea ca adulți funcționali și părinți buni mai târziu în viață. Iată câteva dintre cele mai răspândite forme:
Violența în familie:
Nivelul scăzut de educație, sărăcia, lipsa de informații cu privire la drepturile copilului, protecția copilului și metodele alternative de creștere și educare a copiilor – sunt doar câțiva dintre factorii de risc pentru apariția de comportamente cu impact negativ asupra dezvoltării copiilor, comportamente ce reprezintă grave încălcări ale prevederilor Convenției Drepturilor Copilului. Expunerea copiilor la violență în propriile familii, în mod regulat, prin asistarea la conflicte violente și certuri între părinți, încalcă reglementările în vigoare cu privire la protecția copilului și pot afecta în mod grav bunăstarea acestuia, dezvoltarea personală și interacțiunea socială în copilărie și în viața de adult.
Violența în școală
Violența se regăsește și în școli. Comunitățile școlare se confruntă cu diferite manifestări de violență printre care cele mai semnificative sunt bullying-ul (forme de violență repetată asupra unui elev de către alți elevi), de obicei asociat cu discriminarea, homofobia sau rasismul, violența fizică și verbală între elevi, dar și între profesori și elevi.
Abuz emoţional
Acţionare psihică asupra copilului, unică sau repetată, atitudine neglijentă sau ostilă, alte comportamente ale părinţilor sau îngrijitorilor, care provoacă unui copil deformări ale autoaprecierii, pierderea încrederii în sine şi complică procesul de dezvoltare şi socializare a copilului. Mai frecvent sunt întâlnite următoarele forme de abuz emoţional: respingerea, izolarea, terorizarea, coruperea, ignorarea.
Abuz fizic
Agresarea copilului în mod intenţionat de către adultul în grija căruia se află, provocarea de leziuni sau otrăvirea copilului. Cel mai des, abuzul fizic presupune:
- bătăi cu mâna sau cu un obiect (furtun, cablu, vargă), aplicate pe oricare
parte a corpului - scuturarea copilului
- punerea copilului în genunchi
- legarea copilului
- lovirea copilului de obiecte
- trasul de păr şi de urechi
- arderea sau otrăvirea lui
Neglijare
Incapacitatea cronică a părintelui sau îngrijitorului de a satisface nevoile de bază ale copilului, precum hrana, îmbrăcămintea, adăpostul, îngrijirea medicală, oportunităţi educaţionale, protecţie şi supraveghere.
Exploatarea prin muncă, definită de Organizaţia Internaţională a Muncii ca „orice formă de muncă a copilului, de ale cărei beneficii profită un adult şi care are drept consecinţă afectarea dezvoltării, educaţiei şi moralităţii copilului” este o altă formă de abuz fizic al copilului.
Abuz sexual – antrenarea copilului într-o activitate, realizată cu intenţia de a produce plăcere sau de a satisface nevoile unui adult sau ale unui alt copil, care, prin vârstă şi dezvoltare, se află faţă de el într-o relaţie de răspundere, încredere sau putere.
Consecințele violenței:
Toate formele de abuz îi fac pe copii să sufere. Acest lucru poate fi pe termen lung. Pus în situaţia de a supravieţui violenţei, un copil încearcă să depăşească suferinţa trăită, ceea ce solicită la maxim resursele sale interioare.
În Republica Moldova, fenomenul violenței împotriva copiilor este una dintre problemele cu care autoritățile statului și organizațiile non-guvernamentale luptă de mai mulți ani. Cu toate acestea, nu putem vorbi despre statistici sigure – o mare parte a cazurilor de violență rămân nedepistate.
Nu fiți indiferenți – raportați cazurile de VIOLENȚĂ!
